Cheia sol – cheia spre vindecare

Eram la facultate, bursieră și, în același timp, lucram într-o librărie. Nimic neobișnuit până acum. O studentă normală, cu ochelarii pe nas, cu părul lung purtat într-o parte și cu un număr potrivit de prieten – suficient de mare încât să socializeze și să poarte discuții interesante, și suficient de mic încât să țină legătura strânsă. Cum ziceam, potrivit.

Deci, școala, muncă, prieteni. Aparent, ce poți să-ți dorești mai mult în perioada aceea? Ce ar putea să-ți lipsească? Cam asta mă întrebam și eu atunci când mi-am primit diagnosticul. DEPRESIE.

Depresie la 20 de ani? Așa se întreba îngrijorată familia. Depresie la 20 de ani, ce moft mai e și ăsta? Cam asta șușoteau apropiații.

Chiar așa, cum s-a instalat nesuferita? Ajungeam să mă întreb adesea, însă nu reușeam decât să mă afund în problemă în loc să găsesc o modalitate de a ieși la liman. Firește, ieșirile cu prietenii au început să se rărească, pentru că nu mă simțeam înțeleasă, am început să slăbesc grav, iar singurele lucruri pe care mă mai concentram erau cursurile și, preferatele mele, orele de muncă în librărie.

De fapt, cel mai mult așteptam să ajung la job, pentru că, de fiecare dată când treceam pragul locului de muncă, starea mea se îmbunătățea radical. Uneori mă gândeam la acele inele de stare pe care le cumpăram din tabere și își schimbau culoarea de la negru la roz, pentru că așa simțeam că se schimbau lucrurile și înăuntru meu.

Într-o zi însă, m-a lovit! Eram la muncă și așezam niște cărți pe un raft. La un moment dat, muzica din difuzoare se oprise. Da, căci am uitat să vă zic, în librărie se vindeau și CD-uri sau viniluri, prin urmare, de la închidere și până la deschidere, atmosfera era întreținută de muzica din surdină.

Atunci am simțit un gol în stomac, suficient cât să-mi dau seama de ce iubeam să lucrez acolo – datorită muzicii care ajunsese un fel de terapie pentru mine, crescându-mi simțitor nivelul serotoninei. Așadar, găsisem cheia pentru soluționarea problemei cu depresia. Și, ironic poate, impica și cheia sol.

Așa că mi-am zis că e timpul pentru un mic experiement. Astfel, mi-am făcut copii după toate CD-urile pe care le rulam în librărie și am început să ascult muzica din ce în ce mai des.

Atunci am redescoperit Nirvana și concertele unplugged, Portishead, The Beatles, concertele lui Bach, anotimpurile lui Vivaldi.

Știți ce bucurie e atunci când începi să ciulești urechile și la genuri pe care le-ai ignorat o bună bucată de viață? Ioi, simți că te-ai mai înălțat cu 3 centimetri. În plus, înveți nu să asculți muzica, ci să o simți. Și, ușor-ușor, să te vindeci.

Astfel, am început să merg la concerte, festivaluri și așteptam cu nerăbdare concertele de muzică clasică – acestea din urmă reușind de fiecare dată să mă pună într-o stare de zen, asemenea călugărilor budiști care meditează, care mă ținea cel puțin o săptămână.

Da, muzica mi-a influențat radical viața. Dar abia în momentul în care am început să o ascult, nu doar să o aud. Știți voi, să simt fiecare notă și fiecare silabă. Așa am ajuns să colecționez viniluri și să mă interesez de cele mai bune sisteme audio.

Astfel am descoperit Edifier, un producător de sisteme audio care pune pasiune în sunet, design și calitate. Și asta se observă prin eleganța produselor care îi atrag până și pe cei care nu sunt melomani, deoarece arată ca niște obiecte de artă, care se integrează și completează perfect orice spațiu.

Așadar, convinsă de acest brand pe care l-am descoperit recent, dar care are o experiență de peste 20 de ani, mi-am pus pe listă Edifier R2730DB, un sistem audio-monstru 2.0, care să mă ajute să-mi ascult muzica preferată la calitatea care trebuie. Pentru că, în timp, calitatea sunetului a început să fie un criteriu important pentru mine. Spuneți-i obsesie dacă vreți, dar atâta timp cât îmi dă o stare de bine, eu sunt recunoscătoare.

Iar ca să vă enumăr și niște chestiuni tehnice de nerd, iată alte caracteristici ale sistemului:

conectivitatea 4.0 Bluetooth pentru playback și este echipat cu multiple intrări: optic, coaxial, RCA si AUX
are un total de 136 Watt
bass reflex-ul montat pe partea frontală ajută la eliminarea turbulențelor de aer

În plus, tot citind despre Edifier, am aflat lucruri cu adevărat frumoase, un motiv în plus să spun că muzica, la fel ca în cazul meu, vindecă. Iar aici mă refer la programul EDIFIER Angel Sound Foundation. Mai exact, compania a ajutat copiii cu deficiențe de auz să descopere puterea sunetului printr-o donație de 2 milioane de dolari, cu ajutorul cărora peste 60 de copii au primit implanturi cohleare.

Deci, cum ziceam, cheia sol este într-adevăr cheia spre vindecare.

Iar pentru că vă povesteam despre experiența mea cu muzica, iată un mic fragment din colecția de viniluri și modul în care-mi petrec timpul.