Cheia sol – cheia spre vindecare

Eram la facultate, bursieră și, în același timp, lucram într-o librărie. Nimic neobișnuit până acum. O studentă normală, cu ochelarii pe nas, cu părul lung purtat într-o parte și cu un număr potrivit de prieten – suficient de mare încât să socializeze și să poarte discuții interesante, și suficient de mic încât să țină legătura strânsă. Cum ziceam, potrivit.

Deci, școala, muncă, prieteni. Aparent, ce poți să-ți dorești mai mult în perioada aceea? Ce ar putea să-ți lipsească? Cam asta mă întrebam și eu atunci când mi-am primit diagnosticul. DEPRESIE.

Depresie la 20 de ani? Așa se întreba îngrijorată familia. Depresie la 20 de ani, ce moft mai e și ăsta? Cam asta șușoteau apropiații.

Chiar așa, cum s-a instalat nesuferita? Ajungeam să mă întreb adesea, însă nu reușeam decât să mă afund în problemă în loc să găsesc o modalitate de a ieși la liman. Firește, ieșirile cu prietenii au început să se rărească, pentru că nu mă simțeam înțeleasă, am început să slăbesc grav, iar singurele lucruri pe care mă mai concentram erau cursurile și, preferatele mele, orele de muncă în librărie.

De fapt, cel mai mult așteptam să ajung la job, pentru că, de fiecare dată când treceam pragul locului de muncă, starea mea se îmbunătățea radical. Uneori mă gândeam la acele inele de stare pe care le cumpăram din tabere și își schimbau culoarea de la negru la roz, pentru că așa simțeam că se schimbau lucrurile și înăuntru meu.

Într-o zi însă, m-a lovit! Eram la muncă și așezam niște cărți pe un raft. La un moment dat, muzica din difuzoare se oprise. Da, căci am uitat să vă zic, în librărie se vindeau și CD-uri sau viniluri, prin urmare, de la închidere și până la deschidere, atmosfera era întreținută de muzica din surdină.

Atunci am simțit un gol în stomac, suficient cât să-mi dau seama de ce iubeam să lucrez acolo – datorită muzicii care ajunsese un fel de terapie pentru mine, crescându-mi simțitor nivelul serotoninei. Așadar, găsisem cheia pentru soluționarea problemei cu depresia. Și, ironic poate, impica și cheia sol.

Așa că mi-am zis că e timpul pentru un mic experiement. Astfel, mi-am făcut copii după toate CD-urile pe care le rulam în librărie și am început să ascult muzica din ce în ce mai des.

Atunci am redescoperit Nirvana și concertele unplugged, Portishead, The Beatles, concertele lui Bach, anotimpurile lui Vivaldi.

Știți ce bucurie e atunci când începi să ciulești urechile și la genuri pe care le-ai ignorat o bună bucată de viață? Ioi, simți că te-ai mai înălțat cu 3 centimetri. În plus, înveți nu să asculți muzica, ci să o simți. Și, ușor-ușor, să te vindeci.

Astfel, am început să merg la concerte, festivaluri și așteptam cu nerăbdare concertele de muzică clasică – acestea din urmă reușind de fiecare dată să mă pună într-o stare de zen, asemenea călugărilor budiști care meditează, care mă ținea cel puțin o săptămână.

Da, muzica mi-a influențat radical viața. Dar abia în momentul în care am început să o ascult, nu doar să o aud. Știți voi, să simt fiecare notă și fiecare silabă. Așa am ajuns să colecționez viniluri și să mă interesez de cele mai bune sisteme audio. R2730db_ce1d34a0-8d9e-47b9-bf0c-8917addf7159

Astfel am descoperit Edifier, un producător de sisteme audio care pune pasiune în sunet, design și calitate. Și asta se observă prin eleganța produselor care îi atrag până și pe cei care nu sunt melomani, deoarece arată ca niște obiecte de artă, care se integrează și completează perfect orice spațiu.

E30-Spinnaker-for-Living-room

Așadar, convinsă de acest brand pe care l-am descoperit recent, dar care are o experiență de peste 20 de ani, mi-am pus pe listă Edifier R2730DB, un sistem audio-monstru 2.0, care să mă ajute să-mi ascult muzica preferată la calitatea care trebuie. Pentru că, în timp, calitatea sunetului a început să fie un criteriu important pentru mine. Spuneți-i obsesie dacă vreți, dar atâta timp cât îmi dă o stare de bine, eu sunt recunoscătoare.

r2730db-1_1ea638cd-2a0f-48a7-9591-4642ebe889e6

Iar ca să vă enumăr și niște chestiuni tehnice de nerd, iată alte caracteristici ale sistemului:

  • conectivitatea 4.0 Bluetooth pentru playback și este echipat cu multiple intrări: optic, coaxial, RCA si AUX
  • are un total de 136 Watt
  • bass reflex-ul montat pe partea frontală ajută la eliminarea turbulențelor de aer

În plus, tot citind despre Edifier, am aflat lucruri cu adevărat frumoase, un motiv în plus să spun că muzica, la fel ca în cazul meu, vindecă. Iar aici mă refer la programul EDIFIER Angel Sound Foundation. Mai exact, compania a ajutat copiii cu deficiențe de auz să descopere puterea sunetului printr-o donație de 2 milioane de dolari, cu ajutorul cărora peste 60 de copii au primit implanturi cohleare.

Deci, cum ziceam, cheia sol este într-adevăr cheia spre vindecare.

Iar pentru că vă povesteam despre experiența mea cu muzica, iată un mic fragment din colecția de viniluri și modul în care-mi petrec timpul.

 

***

Acest articol a fost scris pentru proba EDIFIER din competiția SuperBlog 2017.

OC Photography: sot si sotie realizeaza fotografii de nunta de poveste

Ziua nuntii este un moment special, iar imortalizarea celor mai frumoase clipe ale mirilor poate deveni o adevarata provocare. Prin urmare, alegerea unui fotograf de nunta este un subiect destul de important pe lista de lucruri despre care viitori sot si sotie trebuie sa discute.

Despre OC PHOTOGRAPHY

echipa-oc-photography-despre-noi.jpg

Insa cu cine poate rezona mai bine un cuplu daca nu tot cu cineva care a trecut prin experienta unei nunti? Mai exact, tot cu un cuplu. Dar de fotografi. Așa cum sunt Oana și Codrin – fotografi nunta.

Cei doi au pornit imediat dupa nunta lor proiectul OC Photography – despre care spun ca este precum copilul lor, pentru ca l-au creat de la zero si oglindeste perfect caracterul amandurora, impletind veselia cu seriozitatea si profesionalismul.

alexandra-radu-creative-146-773x500

Tipuri de fotografii de nunta

Fiecare fotograf are stilul propriu. Portofoliul acestuia fiind si motivul pentru care viitori miri apeleaza la el, deoarece cred ca pot rezona.

Insa, un fotograf trebuie sa fie si flexibil. Fara a face compromisuri, acesta trebuie sa simta insa fiecare moment al nuntii.

Si la fel fac si cei de la OC Photography. Astfel, putem observa mai multe tipuri de fotografie pe care acestia o abordeaza.

1. Fotografia alb-negru

fotografi-nunta-bucuresti-0005-750x500.jpg

Se spune ca fotografia alb-negru este despre suflet. Astfel, artistii fotografi recurg la aceasta atunci cand vor ca ochii privitorilor sa se concentreze asupra unei idei pe care vor sa o transmita, fara sa fie distrasi de culori.

2. Fotografia cu un element surpriza

portofoliu-fotografi-nunta-oc-photography-020-400x267.jpg
Fiecare nunta are momentele ei amuzante sau neastepate. Asa ca fotograful trebuie sa fie pe faza si sa suprinda cat mai bine acel episod.

3. Fotografia-poveste

apus-la-comana-750x500.jpg

Aceasta implica adesea recuzita, dar profesionistii stiu sa se foloseasca si de mediul inconjurator: natura, cladiri, lumini.

Desigur, tipurile mentionate pot fi combinate dupa cum simte fiecare fotograf, pentru a obtine cea mai buna fotografie pentru albumul de nunta.

alexandra-iani-testimonial-12-600x400

DESPRE ALEGEREA SERVICIILOR DE FOTOGRAFIE

Alegerea unui fotograf nunta cu care sa rezonezi poate fi dificila. Insa, pentru ca viitori miri sa fie siguri ca iau cea mai buna decizie, este esential sa:

– se familiarizeze cu portofoliul fotografilor de nunta, sa observe calitatea imaginilor, dar si creativitatea

– sa contacteze din timp fotografii, pentru a rezerva ziua pentru sedinta foto sau/si nunta propriu-zisa, dar si pentru a discuta in prealabil detalii

– sa discute deschis despre ce vor sa transmita fotografiile, dar sa si permita artistilor fotografi sa dea frau liber imaginatiei

suzana-ovidiu-testimoniale-11-600x400

Personal, aș merge cu ochii inchisi pe mana Oanei și a lui Codrin de la OC Photography. Și să vă zic de ce:

  • fotografiile lor, indiferent daca sunt gandite inainte sau simple instantanee, transmit povesti. Astfel, viitori miri (dar si invitatii) pot fi siguri ca raman cu cele mai frumoase amintiri din ziua respectiva
  • sunt sot si sotie, prin urmare, empatizeaza altfel cu un cuplu, pentru ca, traind deja experienta nuntii proprii, intuiesc asteptarile clientilor
  • atentia pentru detalii, calitatea fotografiilor si bunul-gust sunt alte criterii care ii departajeaza pe cei doi de restul fotografilor de nunta. Rasfoind portofoliul lor stiu deja la ce sa ma astept, fara sa am surpriza unor imagini kitschioase
  • rezonez cu estetica din fotografiile lor

Insa, vorba aceea, o imagine face cat o mie de cuvinte, asa ca va invit sa rasfoiti catalogul pe care l-am realizat pentru OC Photography- fotografi nunta.

Odiseea construirii casei de vis

Acum vreo 10 ani eram în biroul de proiectare al unui prieten și lucram împreună la ceea ce urma să fie camera mea. Voiam să renovez dormitorul clasic de adolescentă, așa că plănuiam totul ca la carte.

Prin urmare, făcusem măsurătorile, studiasem site-urile și revistele de gen și îmi schițasem în mare un plan. Doar că aveam nevoie să vizualizez cât mai clar ideile mele, astfel că am făcut echipă: prietenul cu AutoCAD-ul, eu cu desenele mele stângace. După trei ore de muncă reușisem în final să o scoatem la capăt: puteam vedea planul 3D a ceea ce se dorea a fi dormitorul unei persoane majore.

Desigur, în final, timpul dedicat renovării n-a constat doar în cele trei ore petrecute în fața monitorului, ștergând și adăugând lucruri. La asta se mai adaugă documentaarea făcută în prealabil, goana prin magazine după materiale și tot așa. Iar eu am avut noroc că deja aveam construiți cei patru pereți, căci, altfel, nu mă încadram într-o lună ca să-mi termin proiectul la timp.

Am început cu această amintire pentru că acum pot să înțeleg mai clar de ce atunci când am hotărât în urmă cu un an, împreună cu partenerul de viață, să ne facem o casă de la zero, am avut nevoie de foarte mult timp să ne decidem ce vrem.

Însă, judecând acum la rece, eu cred că perioada asta ne-a ajutat să trecem prin toate filtrele informațiile acumulate, iar casa noastră a început să prindă contur pe foaie.

Progresul nostru este lent, într-adevăr, dar până acum făcut următoarele:

  • am mers din București până în Mărișel, Cluj, să vedem un teren în inima munților pentru că ne doream ceva retras, unde să fim înconjurați de natură
  • am studiat zile-n șir ofertele de terenuri de pe toate site-urile de specialitate, luând în vedere și locuirea în Brașov, Iași sau Vatra Dornei
  • am căutat proiecte de dom-uri, pentru că se potrivea cu viziunea noastră de casă în munți (da, ne-a plăcut mult Stâpânul Inelelor)
  • am început să ne uităm la case gata construite, însă ori depășeau cu mult bugetul (sau valoarea reală), ori erau urâte sau erau incluse în ansambluri rezidențiale – lucru cu care nu rezonăm deloc
  • am început să învățăm termeni tehnici și să înțelegem spre ce trebuie să ne orientăm atunci când căutăm un teren pentru construcția unei case
  • ne-am prins urechile în a înțelege ce-i acela fier beton fasonat și cum se toarnă o fundație
  • am înțeles importanța unui evaluator ANEVAR
  • am învățat cum trebuie să arate un proiect de casă
  • ne-am făcut o listă cu tot ce ne-am dori de la casa noastră de vis, astfel încât să nu facem compromisuri și să putem îmbina sub același acoperiș ideile amândurora
  • ne-am estimat un buget pentru fiecare etapă a proiectului CASA (de la cumpărare teren, la costuri acte/evaluări/întocmire dosare, la ridicarea casei și mobilare)
  • am făcut economii, firește

Chiar dacă facem asta de un an, eu mă bucur că nu ne-am grăbit, deoarece, oricât de mult am vrea să renunțăm la statul în chirie și începem să ne decorăm după bunul plac „cuibul”, construirea unei case este una din deciziile importante pe care le iei într-o viață de om. Nu, nu este o investiție, ci mai degrabă îți blochează niște bani pe o perioadă nedeterminată. Prin urmare, este esențial ca fiecare pas în direcția asta să fie cât mai chibzuit și planificat în detaliu, pentru evitarea unor surprize neplăcute.

Bun, deci de la ce plecăm acum, după un an de research:

  • am hotărât că vrem să construim o casă, nu să o luăm de-a gata, pentru a o personaliza după nevoile și ideile noastre
  • așadar, am restrâns perimetrul, iar acum ne uităm după cumpărarea unui teren în jurul Bucureștiului, care să fie aproape de pădure sau de spațiu verde
  • ne-am hotărât la dimensiunea terenul și a spațiului locuibil
  • vrem ca parterul să aibă o baie de serviciu, un living cu spațiu de dining, bucătărie, dressing și un hol spațios + un loc special pentru cei doi câini (care vor locui în casă, cu noi)
  • la etaj să fie trei dormitoare, toate dotate cu băi
  • la mansardă să fie un birou/spațiu de lucru, bibliotecă și zonă de recreere (loc de joacă, spațiu pentru urmărit filme etc)
  • încă mai căutăm informații, dar vrem o casă pasivă, adică cu un consum de energie aproape zero

Iar în ceea ce privește detaliile mai puțin tehnice, casa noastră ar fi așa:

  • cu un design minimalist
  • albă, decorată cu lemn, bambus sau piatră/cărămidă și cu ferestre mari, aproape cât tot peretele
  • plină de plante verzi
  • în grădină am avea plantat un tei, o magnolie, un liliac alb și caprifoi
  • și am construi un foișor

Desigur, încă mai căutăm proiecte case, dar e cu totul altceva când ai o direcție. Față de acum un an când ne uitam dezorientați la modele de case, eu zic că acum lucrurile nu mai sunt în ceață. De altfel, prin primăvară vom face demersurile pentru cumpărarea terenului. Așa că o să bifăm cam 1/4 din proiectul CASA.

Deși suntem încă la început, cred că am învățat câteva lecții importante: nu construirea unei case este cheia, ci construirea unui cămin, iar deciziile trebuie luate cu inima. Prin urmare, cât mai puține compromisuri, fără rabat la calitate și… răbdare, lucrurile mari cer timp și se fac cu pași mici. 🙂

***

Acest articol a fost scris pentru proba AIA Proiect din competiția SuperBlog 2017. AIA Proiect pune la dispoziția beneficiarilor o colecție de proiecte case optimizate sau personalizează casa în funcție de amplasament și așteptările proprietarului. 

 

3 lucruri esențiale atunci când călătorești

În gară sau aeroporturi văd adesea persoane care, în loc să se bucure de călătorie, cară după ele o mulțime de bagaje inutile. Și nu e doar o preconcepție de-a mea. Majoritatea ajung să recunoască faptul, că din toate lucrurile pe care le iau într-o excursie sau într-un concediu, doar o treime le-a fost cu adevărăt necesară. Sau chiar mai puțin.

Iar lucru ăsta mă pune pe gânduri din mai multe motive:

  1. oamenii nu știu să evalueze necesarul într-o vacanță
  2. în loc să petreacă 15-20 de minute analizând obiectivul călătoriei și să-și facă o listă cu lucrurile care le-ar facilita drumeția aleg pur și simplu să pună totul haotic în cel mai mare geamantan pe care îl au
  3. cei mai mulți pierd bucuria experienței unei călătorii din cauza faptului că sunt din start copleșiți de greutate lucrurilor pe care le transportă de colo-colo

Recunosc că multă vreme m-am regăsit și eu în situația asta, însă, după o experiență în care am fost nevoită să târâi după mine un troler jumate de oraș, am început să caut variante care să-mi faciliteze pe viitor călătoriile, indiferent de natura loc (în interes de serviciu sau vacanță).

Așa am început să citesc blogurile călătorilor experimentați, cei care pleacă în jurul lumii cu un singur rucsac, și, ușor-ușor, am redus cu mult dimensiunea bagajelor proprii. Astfel, de vreo câțiva ani mă număr și eu printre cei care optează pentru light travelling.

Astfel, am ajuns la regula mea de trei legată de lucrurile esențiale atunci când pleci într-o călătorie:

  1. 1 pereche de încălțăminte confortabilă și impermeabilă
  2.  1 rucsac mediu impermeabil
  3. 1 telefon + încărcător + baterie externă

Și acum să le luăm pe rând…

Dacă nu plec mai mult de o săptămână, aleg o singură pereche de încălțăminte care să se potrivească cu locul în care merg și să fie comodă și rezistentă, pentru că, cel mai probabil, planul e să merg foarte mult pe jos.

În rucsac port mereu o copie de rezervă a tuturor actelor, plus, în funcție de anotimp, o jachetă impermeabilă și schimburi pentru 2-3 zile (pe principiul că pot roti lucrurile între ele sau recurg la metoda de layering). Opțional, pun și camera foto, însă, mai nou, telefonul este suficient pentru a fotografia.

Cât în ceea ce privește telefonul, mă asigur întotdeauna că este încărcat, în caz de urgență, și nu uit niciodată să-mi pun o aplicație de navigație, care mi se pare indispensabilă, cu atât mai mult cu cât ești într-un loc necunoscut.

Capture

De altfel, am descoperit recent aplicația Navitel Navigator Europa pe care o recomand tuturor din următoarele motive:

  • te ajută să ajungi ușor dintr-un loc în altul, pentru că îți calculează traseul ținând cont de trafic, benzile multiple, avertizările vizuale de pe traseu, drumuri în lucru sau eventuale accidente în trafic
  • poți planifica din timp o călătorie, pentru că îți arată prognoza meteo pe trei zile, oriunde în lume, dar și prețul combustibilului sau programul cinematografelor ori alte lucruri utile (ATM-uri, restaurante benzinării)
  • îți oferă o imagine de ansamblu complexă, datorită hărților tridimensionale
  • poți lua ușor legătura cu prietenii, pentru că poți ajunge facil la ei prin identificarea locației în care aceștia se află și poți face schimb de mesaje cu ei în timpul navigației

Așadar, data viitoare când îți pregătești bagajul, nu uita că tot ce îți trebuie este un rucsac impermeabil, o pereche de încălțăminte comodă și un telefon cu baterie full care să aibă o aplicație de navigație practică, precum Navitel Navigator Europa.

Tu ce sfaturi ai pentru light travelling?