Digital journalism

Odată cu apariţia internetului, presă tipărită a început să piardă tot mai mult teren. Uşor-uşor, trusturile media, au început să-şi facă prezenţa tot mai mult în mediul online. În încercarea de a ţine pasul cu concurenţa, acestea le oferă consumatorilor de media oferta lor pe toate platformele (audio, video, tipar, online) pentru a-i fideliza. Însă, oricât de mult s-ar strădui presa să “ţină piept” cu mediul digital, şansele acesteia de supravietuire se diminuează pe zi ce trece.

Internetul are avantajul de a fi mai ieftin şi mai rapid. Informaţiile de pe site-urile de ştiri sunt updatate periodic, chiar pe parcursul desfăşurării acţiunii. Alt beneficiu al digitalizării mediei constă în feedbackul pe care-l primeşte de la consumatorii săi, făcându-se astfel o apreciere a activităţii jurnalistice. Totuşi, avantajul se transformă în dezavantaj în momentul în care comentariile cititorilor sunt doar atacuri la persoane sau jigniri, neputându-se aplica un mod de cenzură, pentru că acesta ar sta între o linie fină a îngrădirii libertăţii de exprimare şi a dreptului la opinie.

Pe lângă mass-media, care s-a adaptat în acest digital journalism, cetăţenii de rând încep şi ei să-şi dorească o platformă unde se pot exprima. Astfel, blogurile încep să devină tot mai numeroase. Cei ce se exprimă în mediul online poartă numele de citizen journalism. Totuşi, nu toţi care scriu pe blog, poartă această denumire, ci numai aceia care oferă o informaţie utilă, de interes public. De multe ori, acest tip de jurnalism cetăţenesc, are loc datorită proximităţii spaţiale. La un incendiu, accident, etc, o persoană poate filma, sau poate scrie despre ce s-a întâmplat, pentru că a văzut cu ochii ei. Jurnalistul, care ajunge mai târziu la locul faptei, poate lua imagini a rezulatatului final, neştiind cum s-a derulat evenimentul. Astfel, individual are informaţii mai exacte, în calitatea sa de martor ocular. În istorie, se regasesc multe exemple ale cetăţenilor ce au luat parte la evenimente pe care le-au înregistrat (fotografii, video, audio), precum persoanele care au asistat la atacul terorist de la World Trade Center, tsunami-ul din Indonezia, sau la asasinare preşedintelui american, Kennedy.

La noi este încurajată această practică. De multe ori, la sfârşitul buletinelor de ştiri, prezentatori fac apel la public pentru a le trimite informaţii de la diferite evenimente la care au fost martori. De asemenea, chiar şi agenţiile de presă au o rubrică în care cetăţenii pot trimite diverse ştiri, ce vor fi publicate după acceptul moderatorului.

Digitalizarea jurnalismului a pus problema şi stocării enorme de informaţii. Astfel, intervine conceptual de data journalism. Acesta se referă la sortarea informaţiilor de interes public şi clasificarea acestora pe categorii. In modul acesta este facilitată activitatea de căutare pe un anumit subiect. Prima mare întreprindere care a utilizat data journalism a fost The Guardian, în 2009. În prezent, tot mai multe firme încep să utilizeze sistemul de stocare al datelor. Un exemplu al acestei practici în România este http://dascloud.ro/macroscop/. Se observă faptul că activitatea de colectare/stocare a datelor implică şi cunoştinţe de web design, grafică, statistici.

Am auzit la cineva la un moment dat, că România va deveni Africa, însă prin consolidarea unei practice mai serioase la nivelul mediei, mai avem o şansă de a evolua, şi nu invers.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s