Electric si nu prea

Daca anul trecut suspinam in oraselul meu micut de la malul marii dupa un festival ca Electric Castle, anul asta am reusit sa ajung in Cluj (pentru a doua oara).

Am plecat cu tot entuziasmul si bucuria de a vedea trupe mari care erau anuntate in headline. Drumul se anunta lung, mai ales ca am luat cu schimbare in Dej, dat fiind faptul ca in trenul direct spre fosta capitala culturala nu mai erau bilete cu loc. Dar asta nu constituie o problema cand ai langa tine persoana cea mai draga si ceva alcool menit pentru…relaxare.

Am ajuns intr-un final in Bontida, satucul in care se afla Castelul Bannfy. Nu stiam exact la ce sa ma astept, insa de cand am coborat din autocarul pus la dispozitie de organizatori, m-am simtit ca-n Vama. O multime de tineri colorati, veseli, care statea la baruletele si birturile din sat. Hey, in fond ce mai conteaza locul atata timp cat berea racoreste gatlejurile insetate.

Dupa coada de la autocar, a urmat coada de la check in. Apoi coada de la tokeni, apoi coada de la bar, de la mancare, de la toalete…coada la coada. In fine, asta era de asteptat, dat fiind numarul mare de persoane. In fond, nu numarul persoanelor a fost problema, ci persoanele in sine. Neamuri proaste, de altfel. Trecand peste acest aspect, muzica a fost buna. Am ajuns fix la Dub Pistols care facea o super atmosfera, apoi i-am auzit si pe baietii de la Subcarpati. M-am bucurat sa o aud live pentru prima oara si pe Georgiana Manaila, vocea feminina care indulceste beaturile lui Power (pe Vinil). Apoi, am mers la scena reggae, dupa ce am apucat sa vad doua minute din prestatia celor de la Die Antwoord, suficient incat sa-mi vina sa vars. N-am inteles de ce grupurile de fete tampe radeau si pareau foarte incantate sau excitate cand dj-ul trupei sud africane a inceput cu „fok you in the ass”. Dar…ce stiu eu.

La reggae, in schimb, a fost perfect. Atmosfera lejera, atelierele de hand-made, scena micuta, hamacele si luminitele ca niste licurici ce impodobeau copacii au creat un cadru intim, restrans pentru oamenii cu voie buna. Dupa ce am parasit locul asta cu mult vibe pozitiv, am avut iar senzatia de a vomita dupa ce am trecut pe langa scena mare. Die Antwoord inca „prestau”. Tipa mieuna oribil in microfon, tipul nu mai stiu exact ce canta (teoretic rap, dar asta e discutabil), in timp ce pe scena era o gonflabila cu un falus erect fluturat de vant. Spectacol grotesc, kitschos, cu secvente de pornografie ieftina, macabra.

Cu gandul de a pleca cat mai repede spre cazare, ne-am indrepat spre autocar. Si am asteptat…si am asteptat. Cam doua ore. Asta in condiitiile in care organizatorii spuneau ca masinile spre Cluj si retur vor circula din 10 in 10 minute.

A doua zi de festival, am decis ca dupa experienta din noapte precedenta sa spunem pas. Mai ales ca nici vremea nu a fost prea prietenoasa si nici nu exista un loc destul de incapator in care sa te adapostesti pe timp de ploaie. Poate doar sub pelerinele care erau oferite. Ne-am intors, in schimb, in a 3-a zi. Am prins ceva mai mult soare, cativa nori uraciosi, dar niciun strop de ploaie. Asa cum n-am prins niciun strop de alcool. Pentru ca, de doi tokeni jumate (1 token=6 lei), am baut foarte mult suc de portocale cu gheata. Si nici  la capitolul mancare lucrurile nu au mers tocmai bine. De 4 tokeni primeai o bucatica de friptura din ziua precedenta, incalzita putin pe gratar. Not cool, dude, not cool. In schimb, nota 10 pentru salata de fructe si iaurtul inghetat cu felurite toppinguri, de-mi lasa si acum gura apa.

Concluzia? Multi oameni care nu aveau ce cauta aici, multe gagici-sanziene cu flori in cap, baieti cu masti de cal ( de ce?), alcool cam scump si deloc. Sau poate am imbatranit eu si nu mai inteleg dorinta asta de a iesi din tipare cu orice pret. Ce-i drept, nu ma asteptam sa vad neaparat oameni flower-power, curentul hippie destramandu-se de la Woodstock incoa’, dar parca nici generatia asta pop, MTV, cum vreti voi sa-i spuneti, cu accente din mai multe genuri care nu se pupa intotdeauna. Inteleg ideea de libertare si mai ales pe cea de libera exprimare, in schimb, sunt convinsa ca multi sunt revoltati doar din dorinta de a fi impotriva a ceva, nicidecum ca au un crez al lor. Ce-i drept, am dat din una in alta, asa ca ma opresc.

Oricum ar fi, pace voua, cititorilor !

Această prezentare necesită JavaScript.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s